Pe sub ocean nisipul se-mpreună
Cu focul din adâncuri de planetă,
Dar eu mă văd, în matca mea concretă,
Sigur și calm, departe de furtună.

Cutremure prefac pământ în cretă,
Dar eu înalț palate până-n lună
Și vreau să dau o frunză drept arvună
Pentru un zbor gigantic de cometă.

Mă las condus de visuri și plăcere
Și mai rămân la umbra unui vers.
Un simplu junghi mă-nvăluie-n tăcere,

O piatră mă împiedică la mers.
Debil mă lupt cu orice adiere,
Dar mă mai cred stăpân pe univers.

10 iunie 2004