parcă m-ai acoperi
cu frumos
din acela în fața căruia
nu deschizi gura
dar care îți umple inima
și te spală pe față
cu ce mă botezi,
dragul meu
de fiecare dată
când te uiți la mine?
parcă mi-ai lua
toate dedesubturile
și le-ai pune pe masă
cu tandrețe nesfârșită
înțelept
una câte una
culorile răsturnate
în mine la întâmplare
încep să se adune
în izvoare și să curgă
cu tine alături
parcă nu se mai ia nimeni
la întrecere
și cei care mă locuiau odată
s-au căsătorit
și au plecat
între coperțile lor
e atâta frumos
în spirala pe care
o străbat
că nu înțeleg
unde ai ascuns tot Urâtul
în fața căruia se ferea
ca de o palmă
trecutul meu.