As putea sa scriu o carte care sa inceapa asa:

"Daca nu l-ar fi uitat cineva incuiat in acea debara ar fi impartasit soarta
celorlalti;
destinul – care parea ca-i joaca o festa – i-a fost, in cele din urma,
aliat. Nu stia cum s-a intamplat, nu stia
cine
a incercat
sa-si bata joc
de el
incuindu-l in camaruta aceea plina de greble si furci si saci goi (in care, uneori,
cineva cara faina)...
dar,
la urma urmei,
toate aceste intrebari pareau inutile;
acum,
cand pompierii incercau sa recupereze
ce mai putea fi recuperat,
el mai traia...
doar el..."

Si gata!

Pana te apuca plictiseala!