Târziu,
în noapte
stau pe colțul meu de vis
și-mi deapăn firul amintirilor:
sărut talpa fiecăreia,
lăcrimez în fața umbrei tale
și încerc să-mi ascund durerea din suflet
chemîndu-te pe colțul meu de vis.

Nu ești:
am rămas singură,
cu amintirea anilor
în care TU și EU ne întîlneam
la colțul aceluiași vis...

Nu,
nu mi-e teamă de singurătate!
(mi-e prietenă fidela!)
Mi-e teamă de liniștea care mă înconjoară!
Oare nu te tulbură tăcerea mea?
Pe mine mă dor necuvintele tale!
Nu te arde lacrima din privirea mea?
Pe mine mă săgetează răceala ochilor tăi!
Cuvintele mele nu-ți mai vorbesc...

Târziu,
în noapte dorul meu nu-l simți?