Glia stranuta tantari peste tot
Taciunele serii arata a mort.
Tabloul iubirii –amurgul in sange,
Arata multimii ca soarele plange.
Mici monstri cu chipuri din umbre de foc
Se-aseaza cu frica oriunde au loc
Din capatul serii, din mana in mana,
Se duce departe putina lumina
Invinsa de teama mormantului, plange
Pe cer cu-ntuneric, cu umbre si sange.

Cascade din rauri uitate demult
Revarsa a sete cu timpul adult
Nascut prea devreme sa poarte osanda
Pacatului, vina de-a sparge oglinda
In cioburi confuze cu gust de tacere
In care cuvantul nu-si are placere

Apele lumii plutesc in deriva,
Cu gandul pribeag, obosit, deopotriva.