E frig
la tine în priviri,
de la o vreme
toamna a pus stăpânire
pe intinderea firii;
nemaiștiind
dacă exiști sau nu,
mă lupt
cu viscolul
din gânduri
ce mă ține prizonieră
intr-o lume
fără simțuri,
în singurătăți
fără timp...
și continuă
să viscolească
pe tărâmurile firii
cu neîncrederi
și amăgiri...
E frig
și s-a făcut tărziu
la mine-n gând:
târziu de tine!