În lanul de nori,
mângâierea cerului,
au crescut
spice de fum
Poarta, visarea,
melodie deschisă
pe un portativ
în note mișcate
suratele vântului…
La orizont,
s-a consumat sărutul
dintre cer și pământ.
Dedesupt
au alergat, nebune,
nimfele apelor,
în brațele copacilor
adânc înrădăcinați
în miez de inimi.
Au devorat,
pe de-a-ntregul,
carnea sfântă,
să le crească,
abisal, aripile
deasupra trupurilor
dansate-n ceață.
Pescarul de îngeri
și-a aruncat plasa
purificând extazul
golit de patima
desprinsă
din suflete –
jumătăți rătăcite,
de om.