mireasa avea genele lungi
și un baston –
i-l dăduse bătrânul maestru spadasin
"până aduc eu săbiile, te rog să-l îmblânzești",
îi spuse privind-o cum merge
în corabia plină-ochi cu lumină întoarsă pe față
"fata asta promite să fie
mai mult decât o mireasă frumoasă
în prima zi de nuntă"

bastonul avea 10 ochi ascunși
pentru fiecare deget al ei
exista o privire rotindu-se necontenit
rochia nu era mai veche de-o noapte și-o zi
tivul cusut în grabă se spărsese de asfaltul denivelat
voalul în schimb avea 10 anotimpuri
creionându-și în tihnă cei 10 ochi la vedere
100 de linii nescrise pe nici un răboj
dansau libere la soare

prin hublourile de rezervă
exersând ritmul pescărușului în picaj
maestrul zâmbi

săbiile înotau în marea de frunze