În simfonia de imagini
Mă părăsesc, m-afund nocturn,
Voi prinde umbre-n inefabil,
Un joc al omului nebun.

Alunec surd în nemurire,
M-agăț de-un fir de nor pe cer,
Încerc să caut în iubire,
Al cărei miez este d-eter.

De Te găsesc în inefabil,
Mă voi călugări oricum,
Dar poate-Þi însușești nostalgic
Un suflet mic de om nebun.