numele mi l-am inventat
cum doar alchimiștii se mai fac vinovați de iluzii

el nu-mi aparține decât atât cât poate
să-mi mai aparțină acum adolescența
această străină cu care am fost cândva
în relații foarte bune
cu care m-a răzvrătit prin lungimea părului
și haine doar de mine știute
și cuvinte
doar de mine create
și de iubiri fulgerătoare
ca o lovitură... de nu mai țin minte ce
ca o arsură molipsitoare

numele a început să mă învețe pe de ros
așa cum și eu
am început să-mi învăț poemele
să iasă în lume
la cucerit de inimi și de asfințituri
de nopți adânci
născute din
cioburile becurilor sparte din cartier