nu e pedeapsă mai dulce
ca iubirea
plopul cu ochi în frunte
culege așchiile inimii
înfipte în pătratele colorate abstract
totul ar sta să plângă
de n-ar fi grația întinsă
pe toba semiînaltă
m-am trezit cu multe fire încâlcite
nu pot să strig podul palmei
e surpat
canalele se sfârșesc
în labirintul cămărilor de nuntă

prin palma împușcată cu frig
plopul zboară cuminte

acoperișurile își lasă pleoapele
grele de întrebări