Între noi s-a așternut
un văl cernit de regrete întârziate.
Pe-nserat,
tăcere amenințătoare între noi,
iubitule,
și mi-am spart cuvintele
în cioburi înroșite...

Am săpat în nisip numele tău.
Mi-am îngropat, tot acolo, și inima,
să învăț să mor și să tac.
Dar plaja plină de alge putrezite
și de numele tău
a fost inundată de un val de tăcere...

Iubitule, ne despart
un noian de cuvinte nerostite.

Tac. Mi-e dor să te aud
Zâmbindu-mi.