Arsite irosite,ce au schimbat pe cer seninul,
culori amestecate,fara nici un rost,
aplatizari in suflet ce ne-au pornit veninul,
ne-ntreba de durere intre ce e si-a fost.

Si cred unii ca pot desavarsi sfarsitul,
prin pustiiri de neamuri ferite de iubire.

Cascadele de brazi loviti de vantul,
ce-ndeamna la visare a gandului trezire
si setea de mult aer nascuta in multime,
ingenua strigare si frica de potop,
priviri spre nebunie,urcus spre inaltime
si agonii in ring,salvate de-un prosop,
ne-ndeamna,umilita,credinta amagita,
ne spune ca si altii au plans sa ne trezim,
ca noi avem averea in fata necajita,
ca noi avem si cantul si dintr-un vers venim.