fulgerul a luat în coarne mărginitul norilor plouându-se-mă
în vibrații de arcă arcașii săgetează mugetul fiarei de valuri

ochiul meu închis visează creier-bulb alb încolțindu-se-mă
din picior rătăcire din rostire neadevăr din iubire neființatul

verdele mușchilor de copac mă voiniceau înmulțindu-se-mă
până când trunchiului meu îi creșteau cercuri de încremenire

îmi eram ramuri cu inele de păsări oarbe scorburându-se-mă
fiecare coastă eram eu-altul inimii îi eram fiecare-același-eu

răsărea frigul în solzii de pește iona închina vâslindu-se-mă
mâna dreaptă mâinii stângi și fruntea umărului care o poartă

răsărea departe îmi rămâneam singur cântându-se-mă de urât
mă minunam cine îmi este mie eu și mie nimeni răspuns gol

asfințea ocean răsărit în malul muntelui împeșterindu-se-mă
m-am hrănit cu ouă de porumbel până s-a copt prima recoltă

mi-a crescut aripa numelui său gheare și cioc uguindu-se-mă
puii măslinului întru rană ulei pe fruct suflet populat semințe

împerecheam literele încât mă înțelegeam silabisindu-se-mă
numai astfel puteam strigându-mă să recunosc nenumitul eu

lepăda-m-aș de lepădare în cuvântare orb cunoscându-se-mă
rostitul dezbrace pielea nerostitului scoțând marea din porci

îmbătrâneam bulgăre de sare între ierni vii omătuindu-se-mă
se pornea nunta fulgilor de zăpadă crescuți mireasă în piept

oamenii de zăpadă se topeau noaptea împrimăvărându-se-mă
creierul-bulb alb încolțea ghiocei de pământ cu iarbă în buze

trece o sanie cu zurgălăi cristalul cailor goi galopându-se-mă
înfășor rime de ger împrejurul gâtului fular de spânzurătoare

aura e soare de iarnă puritatea ființării în act degerându-se-mă
bolindu-se-mă delirându-se-mă înfiindu-se-mă iernii fiu mort