să mai rămân
căutam
mama îmi spunea cum
în sezonul acela există un zbor zilnic
între o cameră obscură și natura primitivă a spiritului
procesiune de linii albastru negre
apoi dezgheța micul provincial
potrivindu-l cu gusturile mele
îmi asumam toate riscurile
într-un fel de acompaniament razboinic
pentru stăpânirea gândurilor
luminile crude coborau în crepuscul
o rugăciune
ritma cu bătăile inimii
împărțirea interioară și obiceiurile
celor care o locuiesc
o recunoșteau după stâlpul de bronz
de care atârna un lampadar
și câteva străzi pustii
sângele o simțea cu ochii închiși
deschisă până la răspântie
și rămâneam
doar o linie fără legătură
cu malurile asupra unei tăceri captive
între o mie de motive
semn altui om