Vocea ta
Mă cheamă
În pădurea
Nesfârșită
De fiecare
Dată
Mai confuză,
Rătăcit
Fără
Speranță
În somnul
Meu
Întunecat.
Ochii
Conduc,
Deschid calea,
Caută
Un orizont
Îngropat
În ecoul
Tău.
Încă un
Pas
Încă un
Pas
Ești mai
Aproape
Te aud.
Brusc
Mă opresc.
Știu,
Prea târziu
Pierdut
Într-o pădure
De ecouri
Singur.
Sângele
Mă orbește
Nu mai
Vreau,
Pot,
Știu,
Să simt
Ceva.
Deci așa
Se termină
După atâta
Timp
Amorțit,
Amuțit
Printre ecouri
Printre copaci
Infectat
De această
Deznădejde,
Fără leac
Pentru
Vocea ta.