mă doare litera A pînă-în măduva gurii
de-alungul dinților lipsă limba își face de cap
scuipînd vocabule străine sau doar înstrăinate
colierul alfabetului mi-l pun sub rochia de bal
mirosind toată noaptea a poezie tîrzie
de-acasă rămîne o casă
mai anonimă cît steaua neprivită la margini
și de cîte ori vin ușa se-nchide pe ambele părți
cu toate că litera A și-a pus și pălărie de vară
împotriva uitării
alungată pieziș mă întorc în viitorul din care
mă dor phonemele strivite sub coroana dinților de lapte
și parcă ce-aș putea să fac sorb Beul cu multă
apă proaspătă