Singurătate, gust amar ce-l ai,
Venit-ai iar în preajma mea, săracă,
Aș vrea din inimă să-mi iei un scai,
Și-oi fi mai liniștită, mai bogată.

Singurătate, îți ordon, să pleci,
În viața mea venit-ai ne-ntrebată,
Pe drumul meu nu vreau ca sa mai treci,
Rămâi acolo-n neant, de toți uitată.