Cercurile inimii tale se desfacura aripi de pasare,
era vuiet albastru si susur pe mare,
vazduhul picura cu toate stelele sale
la tine in plete si se furisa mai departe
acolo unde taina clipei nu se desparte,
Doar doua virgule mai avea sa puna inaltul
in drumul tau, apoi avea sa-ti scrie altul
cu randuri de purpura noua
si ganduri a muguri din cerul ce ploua,
una va fi popas pe campul florilor din glas
sa-ti fie vocea flaut fermecat
alta-ti va fi oglinda ochilor , sa stii
in care vei zari limanul cel bogat .
Un cerc al inimii tale zbura mai apoi
prin ziduri inalte si ziduri cu ploi
sa te gaseasca acolo , departe
intre luceferii din noapte
dar erai deja desfacuta in toate
cu inimile stele si glasurile soapte
din spatiile-nalte, din spatiile toate ...