Poate îți mai aduci aminte, iubite.
Eram inimi vii de icoane sfințite
printre perechi de îngeri farsori
demascați de păcatul grandios dintre noi,
parcă ne scuturam de lașe ninsori
când ardeam ca doi demoni sub ploi.

Înțeleg abia acum când ești departe
de ce-au uitat lacrimile să se roage
și toarnă asupră-ne anateme deșarte,
picioare de fulger peste trupuri oloage
invocând blasfemii din sfânta carte.
Iubirea noastră, damnată, se frânge.

22 mai 2001


Din volumul "Sacrificiul mirării", apărut 8 martie 2002, editura Pro Transilvania