Gol
plutind în chip de idee
mă preschimb în rună,
mă scrijelesc în colț de tine,
adânc sculptată în retina mâinilor tale
adăpostind un iris albastru în căus,
ca pe-o comoară.

Sunt numai gând
și numai dor-călător,
drumeț rătăcit
ce altă călăuză nu are
decât dorul de casă.
Si-ntre palmele tale
am găsit adapost.