e frumos nu-i așa cînd zîmbim tîmp sub țîța ploii
peste sprînceana curcubeului uni mă-nchin culorii irisului tău
și-n cuiburi de sub streșini vioii
pui de draci cu pene negre ca plînsetul viorii la coada dricului
te strîng de mînă,
te strig pe sunetele numelui tău pe care încă nu îl știu
de mîine somnambul să-l scriu de mii de ori pîn’ la diform
ca să te uit și ca s-adorm
sîntem prea treji în seara asta și-n noi un miez de mămăligă
stinge-s-ar soarele cînd orizontul lingă amurgul bețiilor trecute
e frumos nu-i așa chiar dacă zîmbetele noastre-s slute
mă fac că nu te văd că plîngi suflete arse de cuvinte ciungi
e raiu-atît de-aproape mai e puțin și-ajungi.