De caii tăi sarcastici prins cu funii
Þi-aș linge praful de pe scări și-acum,
Dar mîinile mi s-au făcut parfum
Orbecăindu-ți forma prin petunii.

Picioare avusesem - nu de aer!
Polenul roade fostele sandale,
Hibrid între gunoi și flori de cale
Aș vrea și să mă-nsor, și să mă-ncaier.

Deci, fato dragă, ești în van nurlie
După un inutil și larg ocol,
Splendoarea ta, definitiv tîrzie
Înalță ruguri unui scaun gol.

Ce-a mai rămas din mine, Salomee,
Ironic, bluza falsă ți-o descheie.