mi-ai zis ieri să îți scriu moartea
cu litere verzi de strigare
am prins a vesti cățărat pe ziduri
rugăciunea de seară
ce-adună închinări și nisip
cămile-alene plutesc zăpezii
spre-un soare obosit de nenaștere

mi-ai zis cântă-mi azi viața
din frunze căzute doar primăvara
din vocea ta vom împleti leagăne

nu vreau nu vreau
nu mai vreau nu nici vorbă

mâine, mi-ai zis, taci pentru mine
o clipă m-am săturat de cântecul tău
literele tale mă dor cărnii scrisorilor
și vocea și vocea
sună a rugăciune de seară însemnată
pe ziduri de templu pustii
de nisipul frunzelor