Oricât de maiestuos mă vezi în toate,
În templul meu de blândă penitență,
În cerc sleit de-ascunsa mea prezență
Sunt doar un rol, iar vorbele-s uitate.

Cât de cucernic ți-ar părea-n esență
Un gest ce-ascunde gloata de păcate,
Cât de umil aș pregăti bucate
Pentru-a-mpărți la orbi cu inocență,

N-aș fi decât nimicul care doare,
Un lut cleios prelins în trupul ud.
M-aș mai putea preface în candoare

Doar de-aș porni război până asud,
Izbind în masca poftei cu ardoare,
Să-mi frâng ființa, răzvrătit și crud.


10 iulie 2004