Deșurubează-mi capul de pe umeri
vreau să fiu o sticlă fără dop!

am să torn toamna în forme
am să-i bat ritmuri palide la urechi
și-am să ți-o servesc la masă în pahare de vin

dar asta nu se poate fără o poveste
eu nu știu decât nume de stele
sunt o amforă goală la urma urmelor
nu am nici o saga
numai fisuri astupate alene cu plante de leac
pântecul îmi sună a neant
dar ar coace toate visele lumii.

Deșurubează-mi capul de pe umeri,
vreau să mă umplu până la vărsare!

adulmec vorbele pământului cald
toamna e și ea o grămadă de cuvinte
îndesată ca tutunul într-o țigară din comerț
atâta doar că mânjește ferestrele cu sufletul ei
și din când în când ni se injectează în oase.