„Putem vărui lumea cu hohotul nostru”, (Marin Sorescu)
Să ne smulgem eurile și să le dizolvăm în monade
Care modelează substanța lumii într-un chip angelic cu suflet de monstru,
Putem nărui lumea încercând s-o construim din zâmbet de menade.

Să ne smulgem eurile și să le dizolvăm în monade,
Amestecul să creeze entități orbitând în jurul erorilor omului,
Să absoarbă nucleul spiritului modelat în arcade;
Oameni goi de euri și de minte cu corpul cruce și oase clădind sensul de înalt al domului.

Modelează substanța lumii într-un chip angelic cu suflet de monstru
Monadele recreate din euri dizolvate într-un spațiu interzis gândirii,
Multiplicând frumusețea creată din alchimia rugăciunii apărată de al morții castru,
Antiteza omului își cere fericirea rânjind hâd din ruinele osândirii.

Putem nărui lumea încercând s-o construim din zâmbet de menade,
”Părul plin de scântei rămase de la trăsnete” (Marin Sorescu)
Sufocă respirațiile lumii, cu corpul de sensuri pozitive dezintegrat de grenade,
Minusul este un vector invizibil înfipt în carne care se rupe cu uscate trosnete.

Putem nărui lumea încercând s-o construim din zâmbet de menade
Care modelează substanța lumii într-un chip angelic cu suflet de monstru;
Să ne smulgem eurile și să le dizolvăm în monade . . .
„Putem vărui lumea cu hohotul nostru”. (Marin Sorescu)