Plutirea mea
atâta zare strânge.

Lumina-mi dă un nou contur
și-o plăsmuire nouă
rotirea Terrei
mă-nalță și mă frânge
și mă învață
viața mea de-a doua.

Cu mine sunt din nou și
parcă nu-s.
Contururi clare altă dată
acuma sunt difuze și pierdute
iar lumea fantasmelor
aglomerată
de umbre, după umbre,
mă soarbe-ntr-un vârtej de iriși violeți,
tornadă amețitoare
de tumulte.