Elegie

Șterge-ți lacrimile acum
O nouă zi iși închide
Peste noi
Pleoapele
Ca un copil speriat
Căutându-și somnul,
Printre alte jucării
Știu,
Era mai bine
Când purtam o cruce
Și bătrâni senili
Ziceau că urcam Golgota
Sau că-l urcam pe Sisif
Erau mai puține griji atunci
Deloc chiar
Eram doi copii legați la ochi
Alergând unul
Spre celălalt
Pe un timp invers celui al nostru
Așa nu am fi putut ști
Nu ne-am fi putut recunoaște.
Dar nimeni nu a vrut să fie așa
Nici măcar noi
Așa că ți-am smuls inima
Și ți-am dat-o înapoi
Abia după ce am fugit.