LA NESFÂRȘIT 19.06.2001?





Ce am simțit atunci la început
era biet bob de grâu,
dar mi-ajungea-ntr-atât să cred
că nu s-ar termina vreodată.

Ce simt acum
e lanul fără de sfârșit
pe care l-aÈ™ sorbi dintr-o privire.
De-aceea când te-apropii,
ochii îi închid.
Așa, de foamete,
salvez întreaga omenire.

Ce voi simți
sunt poate stoluri de lăcuste;
în locul lanului un necuprins deșert;
eu, scormonind prin marea de nisip,
tot căutând
bobul de grâu am să-l găsesc;
am să-i fiu strop de apă vie
și voi putea să te privesc
la nesfârșit.