într-un loc numit cișmigiu


pe pereții camerei ținându-se una de cealaltă speranțele mele se iubesc
un cor de pisici miorlăiesc nu se mai pot ascunde
colțurile caselor au devenit lichide ca niște buze
până mâine dimineață ne vom usca de sete
mușcând din pâinile copiilor de sete
periodic la prânz familiile de la etajul 8 până la subsol
își aruncă gunoiul tot ce au ejaculat pur și simplu alcool uneori pipete cu lapte
cad pe rând la subsol în patul care a devenit lichid acolo speranțele mele se iubesc


mult mai sus un polonic amestecă singur străzile bucureștiului
și mașinile fierte spun: toate mi se întâmplă numai mie
vor dispărea înghițite de trafic ca niște perișoare
dimineața când se apropie amețeala ca o pisică tiptil
căutând un loc în care să toarcă
ferestrele se clatină două șiruri de geamuri curbate se dau peste cap
privirea mi se prinde de o minge de baschet neastâmpărată
acum deformează spinarea caloriferului care a absorbit-o


plouă ca dintr-un calorifer din toți plămânii un curent continuu de tuse
vorbește cu sine ne urmărim toată noaptea pe funie
nu pe culmea de rufe nu pe sfoara ta de castitate
nu pe fusta lungă și neagră pe care o porți iarna
nu pe ultimul buchet de crini uscat pe care l-ai atârnat în grădină
când nu pe gâtul sticlei de bere ci pe gâtul tău buzele mele nasc în liniște săruturi
mingea de baschet cade explodează stupid într-un loc numit cișmigiu