m-am si saturat sa-mi priveghez
melancoliile.
imbrac haina
si ma simt eleganta
si prea impacata
cu tarele mele
cu idiosincraziile mele

oare in ce masura -


sa nu ma mai simt
moarta
cand nimic nu ma
exteriorizeaza?


o lumina metalic albastra
se fixeaza
pe interiorul pleoapei mele
aflandu-si umbre
prin nervi.
si cateodata si o prezenta
devine,vag,straina.
si ,catodata, doruri
mai mult sau mai putin bovarice
de lumi demult parasite
mi se bulucesc
in asteptari
si atunci mi se pare ca traiesc
agatandu-ma lianic si experimental

si uite asa raman imbarcata inca,in rasul meu
nesanatos, grimastic.