În noaptea asta-ți simt absența
Cu tot ce-i vechi și tot ce-i bun
Iubirii noastre pierdute, demența
Unei sărbători de Crăciun

În noaptea asta, pierdută, pierdut
Prin milioane de Moși Crăciuni zâmbitori
Căutându-te la nord de azimut
De atâta iubire te-ngrețoșezi și mori

În noaptea asta, singură chiar de petreci
Cu el, cu acela, cu cel ce nu-s eu
Un gând împărțit ,temător, desfereci
Către fostul tău, casnic, zeu

Telefonul banal, enervant animal
Se încăpățânează să nu sune
Tu-ți scoți tot, inclusiv capul
Din gâtul tău se aud viori , curg alune

Iar el te posedă mecanic
Fără să remarce tasta Del
Apăsând din greșeală
Ucide sunetul de violoncel

În noaptea asta, pierdută, pierdut
Încă aparținându-ne și totuși atât de departe
Te înconjori de dragoste, atât de rece
Și-atât de aproape de Doamna Moarte