Mirosul umed de pământ
Prin atmosferă zboară,
Parfum de flori și de brad sfânt,
Ce tămâiază iară.

Miros de seve îmbătător,
Se înalță către stele,
Aroma primului amor
Și a prunciei mele.

Mirosul fungic, renăscut,
După o ploaie lungă,
Aroma vieții ce-a crescut
Și care crește încă.

Iar apa ce s-a adunat
Ca roua, scaldă frunzele
Și aerul e ozonat,
Voioase cântă gâzele.

Și plouă, plouă neîncetat,
Cu apa cea sălcie,
Iar după ce s-au scuturat,
Norii încet, reînvie.