Lumina din beznă

Aș vrea să mă deschid dar mă lovesc de ziduri
De ce am impresia că ne place să trăim singuri?
Tot ce avem nevoie noi gasim in scânduri
Și deschidem ochii doar să ne lovim de alte ziduri.

Rămân aici ascunsă în ceață
Stau și ascult a trăirilor povață,
Regăsesc pierdute in melodie
Cuvinte a căror logică e pustie.

Aș putea să-mi povestesc viața în șapte rânduri,
Dar mă ascund din nou după vechile ziduri
Fug prin labirint de mine și te regăsesc din nou pe tine,
Iar când vreau să fug de tine, nu mă mai cunosc pe mine.

Tot fugind prin labirintul întunecat,
Am găsit un bec și am intrat.
De atunci am pierdut bezna din mine
Și stau să te visez pe tine.

Te aștept aici în becul luminat:
Îl găsesti la ieșirea din labirintul întunecat.
Te aștept aici după ziduri,
Unde nu vom mai fi niciodată singuri.