- Este ora ta de visare ? mă întreabă Lucia. Dacă nu te superi, aș vrea să stau eu la geam.
- Iartă-mă ! Vino te rog în locul meu.
Schimbăm locurile și în curînd plecăm spre Targoviște. Obosită, Lucia stă rezemată cu capul de fereastră, privind cum înserarea încercă să ne ajungă din urmă, aruncînd peste noi vălul nopții. O prind de mînă și nu-i mai dau drumul pînă coborîm.
- Vrei să te conduc pînă acasă, Luci ?
- Mulțumesc, ești drăguț, dar o am pe Vera cu mine.
- Ne vedem săptămîna viitoare ? Poate mergem la un film. La Popular rulează „Fluturii sunt liberi “ cu Goldie Hawn...
- Pînă miercuri sunt ocupată.
- Miercuri este excelent pentru mine, ultimele două ore la școală fiind de premilitară.
- Atunci la două, în față la Crizantema. Iartă-mă, dar trebuie să plec. Sunt și obosită și înghețată de frig. Să ai o seară frumoasă !
- Și tu la fel.

Este două fără un sfert și profesorul de premilitară nu are de gînd să ne dea drumul. Mă dor picioarele de atîția pași de defilare bătuți, iar umărul drept aproape că mi-a amorțit, după două ore de purtat o carabină, marca Z.B. Pe la două se îndură de noi, și ne dă liber, revenind la civilie. Arunc uniforma de premilitară de pe mine și alerg la cofetăria Crizantema, unde mai sper că Lucia mă așteaptă, cel puțin în limitele sfertului academic.
O găsesc puțin supărată, dar mă înțelege și ei fiind ținuți de același conștiincios profesor peste ore. Din păcate filmul a început la ora două.
- Dacă vrei mergem de la patru. Pînă atunci intrăm în cofetărie și bem cîte o cafea.
- De acord.
Am intrat în cofetărie și am comandat cîte o cafea și un Cico. Nici n-am observat că înăuntru se afla și Ovidiu, împreună cu Vera. Acesta se ridică de la masă și vine la noi, întrebîndu-ne :
- Ce faceți măi frumoșilor ? Vă îndulciți ?
- Salut, Ovidiu ! Scuză-mă, nici nu v-am văzut .
- Păi mai aveți voi ochi și pentru alții ?
- Te rog , nu mai exagera ! Abia am apucat să-mi cer scuze Luciei pentru întîrziere.
- Am văzut-o că aștepta pe cineva, la un moment dat, era chiar nervoasă, se tot uita la ceas... Nu mai face din astea, că o pierzi !
- Am avut premilitară și tu îl știi pe miezul ăla de profesor. Și-acum îmi țiuie urechile de ,,un-doi, un-doi”...
- Ce faceți, vă duceți la film ?
- De la patru.
- Veniți pe la mine după film ? Sunt singur acasă. Ai mei au plecat la țară pînă luni.
- Ce zici Lucia, mergem ?
- Eu am bilet de voie pînă la ora opt. Dacă ne încadrăm, nu am nimic împotrivă.
- Atunci vă aștept. Vizionare plăcută și nu vă apucați să bociți acolo, că am auzit că este cam lacrimogen filmul.
- Băi insensibilule !
- Bine, v-am lăsat . Pa !

Am ieșit de la film pe la patru fără douăzeci.
- Ce facem Lucia , mergem pe la Ovidiu ?
- Dacă i-am promis, să ne ținem promisiunea făcută.
Ovidiu stă în cartierul Trandafirilor.Ne întîlnim cu el pe scăra blocului, coborînd în mare grabă.
- Trebuie să ajung neapărat pînă la gară. Þineți cheile și făceți-vă comozi ! Stau la doi.
Am de dus un pachet unui vecin de la țară, pentru ai mei. M-au sunat acum și trenul pleacă peste un sfert de oră, așa că alerg.
Prind cheile din zbor și urcăm în apartamentul său.