Vad ca ai nostalgia unei lumi paradisiace care ar putea inlocui galagia Bucurestiului cu frumusetea naturii invaluita de liniste.
Nu cred ca ai alta solutie decat sa evadezi cat mai des si sa pleci cat mai departe de vacarmul lumii... atat de departe incat sa poti auzi in sihastria naturii zbor de ingeri...
De pilda, in Ramnicu Valcea, acolo unde poti urmari spectacolul naturii. Acolo unde serile gerul prinde putere si se prelinge in vai ca o dihanie fantastica . Acolo unde oamenii traiesc in tihna si se cufunda in linistea alpestra. Acolo unde drumul de zapada argintie scartie sub talpi. Acolo unde noptile rasar deasupra pleiade luminoase ce stralucesc in ciorchini de gheata si vantul arunca vartejuri de zapada peste zaplazuri.
Acolo unde e liniste... si ninge ca intr-un basm al copilariei...