Doamne ce-mi plac reclamele! Dacă nu erau ele, nu învățam să înjur ca la ușa cortului! Nu uram cu atâta înverșunare mâna aceea nevăzută care oprește filmul când ți-e lumea mai dragă, ca să-și prezinte patronii produsele lor de caca.
Ah, aceste picături de iad care ne învață după 2000 de ani, ce și cum să mâncăm, câte mese pe zi trebuie să cărăm după noi, n-are rost să le înșir că le știți și dvs. Ura aceasta a început acum câțiva ani când, relaxat am vrut să văd, așa de sanchi Rambo pe un canal tv italian. Bă verișcane, a început la orele 20 și s-a terminat la 0,24!!! Cum încerca Stallone să răsucească gămălia unui urât, apărea imediat ca mâna destinului: publicita per voi! Mi-am smuls părul din cap, (teoretic pentru că nu prea dețin) de furie! O oră și jumătate de publicita per voi?! Per măta mi-am zis în barbă.
Renunți tată la film decât să pierzi atât timp!
Parcă se dorește cu tot dinadinsul să devenim isterici și stresați. În fond, ce e net-ul decât un mare magazin virtual în care dacă n-ai bani, ieși cu degetul în gură. Dar, plătești lunar și cu t.v.a! Net-ul, un adevărat vânzător de iluzii!
Aș vrea să-l văd pe unul din unsuroșii care comandă publicitate, făcând sex cu amanta. În timpul când scoate limba un cot de plăcere, eu să-l opresc și să-i spun cu tot calmul din lume:
- "Folosiți pasta de dinți Elvira!"