Dacă ar fi să aleg o sărbătoare dragă sufletului meu, aceea ar fi sărbătoarea Crăciunului. E o căludră și o liniște în suflete în această perioadă, parcă în contrast cu gerul de afară.
Însă, nu toți se pot bucura la fel de Craciun… Am realizat acest lucru când am întalnit-o pe Dora.
Toată lumea căuta un cadou special, în seara de Ajun, se auzeau colinde, era mare forfotă, în cartierul întunecat, toată lumea era veselă, cu excepția Dorei. Copila de treisprezece ani e obligată de tatăl vitreg să stea cu mâna întinsă zilnic în fața magazinului. Mare mi-a fost mirarea să o văd chiar și în Seara de Ajun tot acolo, pe când alți copii de vârsta ei împodobesc bradul ori îi scriu Moșului, ea zăcea zgribulită pe treptele magazinului rostind obsesiv câteva cuvinte:
-Bunul Dumnezeu să vă apere, ajutați o biată fată!
Pentru ea Crăciunul nu înseamnă prea mult, poate doar pomana pe care o dau oamenii miloși în această perioadă. Dorei nu-i place să primească bani, oricum tatăl ei îi ia pe toți și îi folosește pe băutură. În schimb se bucură când cineva îi oferă o felie de pâine sau, și mai bine, o bucată de prăjitură. Atunci fata o ia și o îndeasă pe toată în gură fără sa îi pese de ce ar putea zice cel din fața ei; abia după câteva secunde își amintește de învățaturile primite de la mama sa, printre care se află și mulțumirea:
- Dora, scumpa mea, tu să mulțumești omului care îți face un bine! Îi spune mama ei aproape în fiecare zi.
Atunci Dora își pleacă umilă capul și rostește timid:
-Bunul Dumnezeu să vă dea înapoi înzecit, mulțumesc!
Tot acolo am văzut-o și în prima zi de Crăciun, cum nu era nimeni prin preajmă, i-am întins câțiva bămuți și i-am dat bună ziua; cunoscându-mă din vedere, Dora a zâmbit ca de obicei și a murmurat câteva cuvinte:
-Să fie primit, tanti!
-Nu sunt tanti, am replicate eu indignată…
După câteva momente de liniște, curioasă fiind să văd ce va spune am întrebat-o:
-Cum te cheamă?
-Dora, mi-a răspuns ea plictisită.
- Spune-mi, Dora, ție îți place Crăciunul?
-Nu...
-Dar de ce? E o sărbătoare importantă, în care ne amintim de…
-… de „Darul cel mai Prețios”, m-a întrerupt fata, știu totul despre semnificația Crăciunului de la bunica...
- Bunica ta a fost o persoană foarte specială, observ.
- A fost, dar de când nu mai e ea, familia noastră a uitat de această bucurie, acum suntem și săraci, dar și nefericiți, mi-a povestit Dora cu lacrimi în ochi.
Mi-am luat rămas bun de la Dora și m-am grăbit spre casă, se făcuse târziu, iar pe trotuare era derdeluș din zăpada înghețată.
Dora m-a învățat fără să știe, o lecție importantă în acea zi Sfântă și anume că e bine să te bucuri până mai ai de ce.
M-am întristat să o văd și în următoarele zile tot în acel loc. Până intr-o zi, când, am auzit de la cineva că au luat-o cei de la Protecția Copilului pe Dora și au dus-o într-un orfelinat.
Am răsuflat ușurată și m-am gândit că de acum înainte micuța cerșetoare va putea să se bucure de Craciun așa cum a învățat de la bunica ei.