In 2003 am vizitat Iașul.
Aproape 40 de ani nu fusesem acolo.
Tîrgul Cucului în vale.
Acolo era Șinagoga noastră.
Bunicul cedase terenul pt consrtuirea ei.
Șinagoga asta era o frumusete.
Se cam hirbuise, e drept.
Balconul doamnelor se cam legăna și Domnul făcea, probabil, sa nu se prăbuseasca.
Nu mai era colo.
In locul ei - un bloc muncitoresc construit în '89.
Casa construita cu doar 14 ani în urma și arăta ca o bătrîna flescăita de timp.
De parca o construisera veche de la bun început.
Sortită mortii lente.
Un mic cutremur și gata - gîndeam.
Alături de ea lăsaseră fostul orfelinat evreu, acum tot orfelinat.
Ce clădire...
La întrare ajungi din scari aflate în dreapta și în stinga intrării..
Ferestre lunge cu obloane de lemn avea.
Au dispărut.
Am întrat.
Tavanul, la înaltime de vreo 5 metrii, parcă stătea să-mi cadă'n cap.
O doamnă de acolo mă întreabă ce vreu.
Ii spun că, deh, nostalgia.
Spune ea:
"Avem lipsă de fonduri. Ar trebui sprijinit tavanul cu bîrne groase ca la biserica Sf. Nicolai" și la "Trei Iearhi", Sf.Sava"...
Baia Comunală Turcească...
Inchsă pt. restaurare.
Ce băi faceam acolo. Cu aburi de piatră.
"Și cînd..?", întreb.
Paznicul:
"Păi nu stiu. Stă asa de fro 20 de ani. Și tatăl meu a păzit-o. Să vă spun un secret: nici nu mai e ce de furat aici. Pină și conductele s-au "dus".
Prefectura...
Casa noastra fusese acolo și nu numai.
Casa noastra era făcuta din cărămizi arse în cuptor și avea un pod de lemn de stejar, locul zbenguierilor în copilăria mea.
Hardughia aia pătrata de Prefectură..
O nenoricire de urîtenie, nu alta.
Dar Palatul..
Mindru și frumos. Dar se spune ca se cam duce la vale pe cestie de pînze freatice.
Păcat.
Carilonul din turn suna doar cînd este dres și atunci doar pentu cîteva ore.
N-am apucat să-l aud.