Se duse într-o zi să o consulte pe țiganca ghicitoare, cea care poseda cărți ce se deschideau singure, bobi de fasole fermecați și cești de cafea atotștiutoare. Cât o să trăiesc? Ai o viață lungă, mânca-ți-aș. Cât de lungă? Haoleu, vreo nouăzeci de ani. Vai, ce bine, deci mai am cincizeci de ani de trăit! Pofta lui de-a crede era atât de puternică precum dorința de-a demonstra totul. Se urcă pe clădirea cea mai înaltă ca să-și provoace pragmatismul și dubiile găzduite în mijlocul sufletului și se aruncă în gol. A întârziat exact cincizeci de ani până să ajungă pe trotuarul pe care și-a împrăștiat creierii.