Alex este o fetiţă de cinci ani. Locuieşte în Cluj, într-un bloc, la etajul opt.

Îi place la Cluj, unde se poate plimba zilnic prin oraş, poate admira lebedele de pe lacul artificial de la Chios, poate admira Parcul Central al municipiului.

Vara, când în bloc e foarte cald şi mama nu e liberă să se ocupe de ea, fetiţa se aşează în faţa televizorului şi priveşte filme cu animale.

Într-o zi, mama îi propune fetiţei să le facă o vizită bunicilor. Alex nu e încântată să meargă cu maşina, dar îi place la bunici, unde vede animale „adevărate”.

Bunicul îi aduce câte o puicuţă pe care să o mângâie, câte o prepeliţă, câte un pisoi... Alex poate să meargă lângă curtea găinilor să vadă cum cântă cocoşul, cum cotcodăcesc găinile care fac ouă. Nu se apropie de coteţul câinelui.

Într-o seară, căţelul lătra de zor. Nu se întâmpla des să aibă această atitudine. Bunica s-a apropiat de cuşca lui şi a cercetat împrejurimile. În scurt timp, dădu semnalul:
- Veniţi repede! Lângă garaj e un arici!

Toţi cei din curte s-au grăbit să vadă ariciul.

Zăpăcit de lumină şi gălăgie, ariciul a rămas pe loc. Privea cu ochişorii lui negri, curioşi, scoţând un fel de grohăit din botişorul lui ascuţit ca un rât de purceluş.

Alex se bucura.
- Bunico, de ce nu fuge?
- Pentru că nu se teme.
- Pot să pun mâna pe el?
- Cu siguranţă! Uite, eu îl mângâi!

Fetiţa privea şi, la un moment dat, îndrăzni să pună mâna pe spatele ariciului.

Tatăl lui Alex pregăti aparatul foto.

Alex exclamă:
- Ariciul nu înţeapă!
- Pentru că nu îi supără nimeni, veni explicaţia bunicului.

După un timp, au decis să lase ariciul să-şi vadă de plimbarea lui. De mână cu bunica, fetiţa s-a îndreptat spre casă:
- E ariciul vostru?
- Ariciul e un animal sălbatic. I-a plăcut locul şi de aceea a rămas la noi.
- Ce mănâncă ariciul?
- Prinde şoareci, şerpi, gângănii, mănâncă pâine mai veche şi îi place hrana uscată special preparată pentru pisici. Bea apă de la căţel sau de la găini, dar îi place mult şi laptele.
- Aveţi şerpi?
- Nu cred. Poate sunt şoricei care se hrănesc cu mâncarea de la găini. Cred că de aceea vine ariciul. Le face concurenţă pisicilor.
- Foarte frumos! Vine şi mâine?
- Nu ştiu. Cred că vine noaptea, când e linişte. Acum ştiu de ce latră căţelul în unele nopţi. Ne anunţă că avem un musafir deosebit.

Textul e din cartea cu titlul "Citeşte, dragă copile!", o carte de povestiri pentru copii, apărută la Editura StudIS, Iaşi, 2018.