"- Atunci ce să facem?
- Dragoste.
- Ești sigur?
- Da.
- Ei bine, mă dezbrac.
- Și de ce să îți scoați hainele?
- Ei bine vreau să o fac.

- Cine ți-a spus că trebuie să te dezbraci ca să FACI DRAGOSTE?
- Ei bine, din câte știu, așa se face.
- Nu, nu este singura modalitate de a face dragoste.

- Și cum atunci?
- Lasă-ți hainele mai departe și hai să vorbim până obosim, să râdem de nimic și de toate, să ne uităm unul la altul până când încercăm să ne dăm seama.
- Cu mine nu trebuie să îți dezbraci corpul, ci sufletul, să ne uităm unul la altul până când rămânem fără cuvinte, iar acolo, în acel moment când cuvintele sunt insuficiente pentru a explica ceea ce simțim, în acea liniște infinită ne putem atinge pe noi înșine. Înțelegi?

- Ne atingem, zici?
- Da, ne vom atinge cu tandrețea docilă a unei mângâieri care se extinde dulce până la moarte într-o îmbrățișare.
- Oh, ce frumos.
- Uite, mă vei lăsa să te țin de mână?
- Da.
- Simți? Acesta este unul dintre modurile de a face dragoste.

Despre asta este vorba.

Îți vei lăsa hainele pe tine și vom vorbi până ce ne vom sătura. Să ne privim gurile, genele, buzele unul altuia, iar dacă sărutul va fi necesar, va veni fără să ne ceară permisiunea.

Hai să vorbim până ne vom cunoaște toate amintirile, până când ne vom cunoaște secretele noastre cele mai profunde, doar să mă lași să te privesc spre cea mai extremă și delicioasă încântare, lasă-mă să îți văd Sufletul până la epuizare, până când acești ochi renunță și mă obligă să cobor pleoapele care mă determină să dorm .

- Și o să-i forțezi să rămână deschiși?
- Da, să te privesc toată noaptea ...
Numai pe tine."

Doar asta a fost. Tot.