Nu ieșea cu nimic în evidență în curtea bisericii. Marea de evlavioși și evlavioase, toți îmbrăcați în haine cernite și cu capetele plecate, o absorbise cu totul. Niciun chip nu se vedea în întregime, femeile diferențiindu-se de bărbați, de departe, doar prin faptul că ori aveau pălării mai mari, ori purtau șaluri sau năframe cu care își acoperiseră capul. Din difuzoarele cocoțate pe biserică umplea atmosfera o slujbă de duminică oarecare. Pe mâna dreaptă îi străluceau în soarele dimineții inele îndrăznețe, era o doamnă cu gust și stil, cu situație și cu credință. Nu rata o slujbă, un post sau un voluntariat la biserică. Preotul paroh o numea "enoriaș model". Un ochi priceput i-ar fi observat imediat calitatea hainelor, luxul botinelor de lac și finețea gleznelor. Purta pantaloni franțuzești și îmbăta aerul cu parfum așijderea. I se ghicea un trup de infarct și o vârstă de scandal pe sub negrul duminical. A aprins lumânări pentru cei adormiți, a împărțit bani săracilor prezenți ca niște ciuperci la poarta bisericii și a pornit spre casă imediat ce popa a fost înlocuit în difuzoare de cânturi de slavă. Și-a luat șalul de pe cap și jacheta pe braț. A traversat două intersecții până acasă și un parc, distanță pe care au fluierat-o admirativ două duzini de bărbați, zece adolescenți și două sirene de salvare. A traversat pe roșu pentru că tot traficul se oprise pentru ea și a făcut toți tăticii din parc să rămână gură-cască privindu-i arcuitul taliei, concavul posterior obraznic, semisferele perfecte din piept, îndrăzneala picioarelor și armonia chipului. Părul ei făcea vântul gelos iar verdele ochilor dispera gazonul englezesc. La colț de bloc se întoarse scurt, alese trei hipnotizați din alaiul care se lupta cu balele în urma ei făcându-le semn să urce la ea pe rând. Nu era nicio problemă: până duminica următoare făcuse rost de iertare în curtea bisericii.