Era un pic pierdut în marele oraș. Fiți amabilă, cum ajung la gară? Atât a întrebat-o pe florăreasă și s-a dezlănțuit furtuna hormonală în ea. Nici tânără, nici bătrână, nici frumoasă, nici urâtă dar decisă: l-a luat de guler, l-a băgat în coșmelia cu buchete dintre bulevarde și l-a înghesuit cât ai zice "tetra". El nu prea s-a opus dar nici de gară n-a aflat. Cu pantalonii ciufuliți bine și cu mușcături de florăreasă pe gât a căutat pe altcineva să întrebe. O doamnă onorabilă așteptând la semafor să se facă verde, de exemplu. Nu vă supărați, sunteți de prin părțile locului? Onorabila a luat foc instantaneu. A fost la un pas să-l violeze pe individul pierdut între două mașini parcate la intrarea în parc. Ce e cu femeile astea? Ce au cu mine? Fugea și se întreba, întreba și fugea. Frumos nu era, sexy nici atât, arătos tinzând spre zero iar dotat cu vino-încoa nici urmă. În mod normal ar fi stat la pupat fără să riposteze dar acum ar fi vrut să prindă ultimul tren, se anunța o noapte friguroasă și umedă. Nu l-a prins; a fost abuzat de alte patru doamne în urma unor întrebări fără insinuări precum "aveți un foc", "îmi puteți schimba o bancnotă de o sută", "cât aveți ceasul" și "unde este cel mai apropiat spital". Rupt, mușcat, mânjit de ruj și secat de forțe a găsit gara după miezul nopții. Își propusese să doarmă acolo până ce primul tren al dimineții îl va culege spre casă. N-a avut noroc: a întrebat un negru uriaș dacă patrulează poliția prin zonă noaptea și a fost întors pe toate părțile exact cinci ore de iubire sălbatică. Azi, după unsprezece ani de la vizita în marele oraș încă îl doare fundul și continuă fără să mai pună cuiva vreo întrebare.