Domnița unicorn reuși să țină la distanță minotaurul, cu-al său corn,
Măcar câteva ore, cât să vina în locul ei Călărețul, care visa la tron,
Dar apoi au venit alți minotauri, și alți minotauri, și berbeci zevzeci, și ca de beton
El i-a trântit sfidând gravitația, fiindcă nu mai avea nimic de pierdut, nici macar un tron...


Căci ce e un tron, când n-ai avut niciodată familia ta, completă, fiindcă moartă
Din cauze inexplicabile, ți-a fost, pân-ai întâlnit-o pe ea, a Lunii și Soarelui fată,
Cea care în exil pe Marte a ajuns regină, fugind de tauri și centauri, de-ndată
Ce ei o respingeau fiindcă nu semăna cu nici o alt-a planetei fată...


E de-ajuns să-ți faci cont pe tinder, să te prefaci interesată, cel puțin aparent,
Că dai peste tot felul de monștri, ce-i drept, apar și pe la biserică, și ardent
Fac promisiuni peste promisiuni, de eliberare, când de fapt te leagă de-un trident -
Se cred zei, dar sunt doar niște derbedei, și-s toți pe Marte, și vorbesc strident...


"Cel mai mult mă enervează când ei îmi spun că sunt leoaică, deci afurisită,
E clar că nu le convine ca popularitatea să le scadă, de la o simplă fată,
Dar eu nu sunt doar o simplă fată, eu-s de pe lună coborâtă, pe Marte exilată,
Și nu am decât o singura dorință: să evadez ca ciobaniță, fără haită..."