Fantoma care nu știe să sperie

A fost odată o fantomă mică, pe nume Fifi, care locuia într-un castel vechi, aflat pe vârful unui deal.

Toate fantomele din familia ei știau să sperie oamenii. Unchiul ei scotea sunete înfricoșătoare, mătușa ei făcea lanțurile să zornăie, iar bunicul ei putea să treacă prin pereți și să stingă toate luminile.

Dar Fifi nu reușea să sperie pe nimeni.

Într-o noapte, ea a hotărât să încerce și ea. S-a dus într-o cameră în care dormea un băiețel și a strigat:

— Buuuu!

Băiețelul s-a trezit, s-a uitat la ea și a spus:

— Ce fantomă drăguță! Vrei să fii prietena mea?

Fifi a plecat dezamăgită.

A doua noapte, s-a ascuns după o ușă și a făcut un zgomot puternic:

— Uuuuuuu!

Dar un cățeluș a început să dea din coadă și să se joace cu ea.

— Of! a oftat Fifi. Eu nu voi fi niciodată o fantomă adevărată!

Într-o seară, în castel a venit un hoț care voia să fure comorile regelui. Fifi l-a văzut și s-a gândit să-l sperie.

A zburat în fața lui, și-a ridicat brațele și a strigat cât a putut de tare:

— Buuuu! Pleacă de aici!

Hoțul s-a speriat atât de tare, încât a scăpat sacul cu bijuterii și a fugit cât îl țineau picioarele.

Fifi nu-și putea crede ochilor.

— Am reușit! În sfârșit, am speriat pe cineva!

A doua zi, toate fantomele din castel au felicitat-o. Fifi era foarte fericită și a înțeles că fiecare are un talent al său, chiar dacă uneori durează până îl descoperă.

De atunci, Fifi a devenit protectoarea castelului. Nu mai încerca să sperie copiii, ci îi ajuta atunci când se rătăceau sau le era frică de întuneric.

Și astfel, fantoma care nu știa să sperie a devenit cea mai iubită fantomă din întregul ținut.

Sfârșit. ?