Simtea cum aluneca intr-o lumina cu gust de cenusa, iar picuri de sticla topita i se infingeau in trup. Ii intrau straine in venele albastre pe care incepuse sa le zareasca pe trupului sidefiu, formand o harta de rauri ca niste simple desene. Aceasta ploaie taioasa a strans-o cu grija, cu degete agile, pentru a o raspandi prin aer, pentru ca aceasta carne a ei, din lumina si apa, sa-i fie pergament la trupul inca nescris. Si afla ca din oglinda, fluturi cu aripi stravezii, cu mari panze de paianjen pe aripi, oprindu-i-se pe maini ca o ploaie, o slefuiesc: lame transparente luneca luneca si-i jefuiesc caldura inimii. Cu genele tremurand, la hotarele dintre vise, trupul ei parasit de lumina si de umbra deopotriva, isi acoperea incet luminoasa nuditate. Cerul plin de lumina unor fluturi vrea sa-i faca odajdii. Si-a atras mainile peste fata sa nu mai auda cum se rupe in bucati inima. Fluturii se rasfira in tropot de roua si toate acestea sunt scrise in zadar. Iata se intoarce in limpezimea tacerii si a singuratatii. Acesti fluturi transparenti cu burti infundate au fost zariti pe cer, vaslind din aripile lor delicate prin marea de absint caligrafiind numele unui dans transparent. Fluturii zburdau absurd si gratios din gura timpului, iar in inchisorile clepsidrei, clipa si rastimpul se rascoala stralimpede. Cine va auzi arpile fluturilor dincolo de cer crescand? Probabil timpul.