Niciodată n-am dat importanță sprâncenelor pâna în clipa când, cu groază,le-am descoperit încruntarea.De-atunci mă port tot timpul asa. Uneori mai zâmbesc carnivor…

Tristețea-un gol in burta altui gol…

Să suferi de absența oftatului…

Uneori se strânge un ‘ceva’ indefinit în mine, încât mă asigur de prezența paratrăsnetului și apoi îmi continui nelămurirea…

De ce dezordinea este starea care înconjoară geniile? Despre această manifestare de subom ce tinde spre un Dumnezeu subteran, s-a scris atât de puțin…

Într-o gară, două tinere mute discutau aprins. Degetele lungi, atât de maiestos conduse de acestea mă facuseră să mă rușinez de handicapul meu: acela de a fi vorbitor!
Ce-as m-ai fi sărutat mâinile lor care, cu sigurantă, la sfârsit vor dirija circulația spre Paradis…

Fac parte dintr-un zeu ce și-a înmuiat doar degetul în lume… De-asta atâtea înăbușiri îmi sunt oprite…

Din partea îngerilor m-astept la ce e mai rău… La o conspirație cerească împotriva lui Dumnezeu (care nu va găsi nici măcar un ‘brutus’ pe care să-l întrebe) apoi pactul cu diavolii,care va duce la împarțirea lumii în iaduri de plăcere… Beția va fi generală. Cu toate acestea, nu stiu dacă pocăința le va îndulci până la urmă smoala…

Teoria bing-bang-ului sau durerea unui suflet în singurătate… Zilele ce au urmat, ca un spor de suferința…

Uneori mă confund cu dorința unei raze de a se împraștia…

Sunt revoltat! Prea multe întinderi mă depașesc…

Sunt întrebări care sunt puse pentru a te gasi vinovat! Indiferent ce ai spune, raspunsul ar suna tot ca o condamnare la moarte…

Anii-masura inutilitații noastre.

Orice aniversare este un motiv în plus spre a te dedica tristeții caci fără să vrei, te macină această chinuitoare exactitate…

S-aduni regretele ce-au fost - să mori zdrobit de Himalaya…