RESPIR GREU OCTOMBRIE PUB ERAM CERTAÞI ERAM ...dar era acolo singurică incerca să facă conversație privirile noastre se intersectau, timid vorbeam ca ne e bine, ca mă abțineam și curând a venit la mine să îmi spună că nu se poate că nu poate că eu sunt pentru ea că trebuie... sfrânturi ce azi sunt amintiri. Seara în care
ne-am plimbat doar noi dupa luni de zile, îi atingeam degețelele ei moi de copil. Toată făptura ei era fină și moale. Ca a unui copil... nimic nu se leagă acum, orice aș încerca să spun, dar dacă tac e mai greu, să urlu aș urla dar nu mă aude nimeni. Nu pot face curațenie in sufletul meu, ea e acolo ne-am jurat unul altuia acum cine e de vină? Ea că a plecat, El că a luat-o, eu că nu am urmat-o?
Sunt ani de zile, sunt anii care unui om îi conferă baza stabilă pentru viața ce v-a urma, pentru continuitate. Acum ce să fac, să-mi reneg toată tinerețea, toate amintirile. ce face un om în postura mea? ce să șterg când trebuie șters totul? ce să aleg când trebuie să las totul? unde să fug să nu recunosc nimic?
Trosc
Pleosc,punk
La țanc pocnesc.
Scurgeri neplăceri
Vise temeri
Chin, spin, dureri.
Ca la ulcer-aduce neplăceri.
Și ce să mai spun ... am 26 de ani puțin sau mai mult dependent de droguri, fără un viitor sigur înțepat de ace și de cei din jur proaspăt trezit din vis într-o lume ce nu am știut-o pana acum. Ce vă uitați așa la mine? Seamăn mult cu mulți, probabil, însă eu le am pe ale mele și nu ..............